Părintele doctorinei economice naţionale şi al        protecţionismului vamal: Friendrich List (1789-1846)

     Friedrich List s-a nascut în anul 1789 în satul Wurttemberg din Germania,  în familia unui tabacar înstarit.  

 Fără a termina şcoala, de la vîrsta de 14 ani, Frindrich începe a munci în tabacaria tatălui său, apoi în administraţia oraşului Tubingen. Autodidact  fără studii de specialitate in anul 1817, List devine şef al Catedrei de economie politică de la Universitatea din Tubingen. Aici organizează o asociaţie a industrialiştilor şi comercianţilor germani, ce avea drept scop “desfiinţarea barierelor  vamale între statele germane” si proiecţia pieţei unificate împotriva invaziei mărfurilor engleze. In anul 1820, F. List este ales deputat in Parlamentul statului Wuttemberg, unde continuă lupta pentru unificarea economică a Germaniei.

      Paradoxal, dar idea unificării nu era agreată pe atunci de către birograţia superioară , aşa că în curînd List este exclus din Parlament, arestat, apoi expulzat din Germania. Timp de şapte ani economistul german a trăit în Statele Unite ale Americii, unde ideile sale protectioniste s-au bucurat de un mare success.

Fiind în SUA, în timpul unei promenade, List se poticni, căzu şi descoperi minereul de cărbune . Economistul german fonda îndata o companie pentru punerea lui în valoare pentru o situaţie materială sigură, dar inima lui tînjea după Germania. Îndemnat de un puternic sentiment Patriotic, List revine in Europa, şi în anul 1841 publica la Paris lucrarea sa principală intitulată  Sistemul naţional de economie politică.

     În anul 1845, List pleacă benevol din viaţă.

Aproape un secol mai tirziu, marele economist român Mihai Manoilescu va scrie că a fost singurul mare adversar pe care l-a cunoscut liberalismui  economic in veacul al doi-lea .

      Bogăţia şi puterea de a crea bogăţie

  Ce este bogăţia ? Unii liberali considerau că aceasta nu-i decît o “îngrămădire de mărfuri” . O asemenea bogăţie, spune List, poate disparea uşor prin consum sau prin uzare. Pentru o naţiune, este importantă nu bogăţia ca atare, ci puterea de a crea, adică capacitatea acesteia de a produce noi şi noi bogăţii. Pentru a ilustra mai convingator deosebirea dintre bogăţie şi puterea de a crea bogăţie, List recurge la o parabolă.      Cică trăiau odată doi fraţi, care aveau, la început, căte o avere identică şi cîte cinci feciori. Dar fiecare dintre fraţi aveau o viziune proprie despre felul cum ar fi putut fi folosiţi mai efficient banii de care dispuneau. Un frate şi-a depus gologanii la banca în intenţia de a mări suma iniţială pe baza dobînzii obţinute , copiii lui  fiind ocupaţi in lucrurile gospodăreşti. Cel de-al doilea frate şi-a cheltuit economiile pentru a-şi înstrai cît mai bine cei cinci fii ai săi. Primul frate, spune List, era om adept al înmulţirii bogăţiei conform îndemnurilor  . Cel de-al doilea însa împărtăşea deja idea forţelor productive ale naţiunii.

   Au trecut ani, şi după ce fraţii s-au stins din viaţă, copiii celui dintîi s-au pomenit a fi mai bogaţi. Dar, neavînd cunoştinţele necesare, ei au risipit foarte curînd averea acumulată de tatăl lor. Copiii celui de-al doilea, deşi la inceput aveau o situaţie materială mai modestă , dar fiind bine instruiţi, au ştiut cum să-şi restituie banii cheltuiţi pentru învăţătură şi să-şi mărească apoi în permanenţă averea.

     Primul părinte a pus accentul pe bogăţia propriu-zisă, iar al doilea părinte pe dezvoltarea puterii de a crea bogăţie, adică pe dezvoltarea forţei productive.