Importanța pregătirii copilului preșcolar pentru adaptarea școlară.

       Perioada preșcolară presupune luarea în considerare a influenței tuturor factorilor amintiți anterior asupra procesului de adptare al copilului. Copilul intră în școală cu o serie de experiențe acumulate din mediul familial și din cel al grădiniței.

      Frecventarea grădiniței își pune amprenta în mod special asupra obligațiilor cognitive, implicate în învățarea scrisului/ cititului și a matematicii. Atitudinea copulului față de școală este importantă pentru adaptarea sa și pentru o stare socioemoțională echilibrată. Copii care au o percepție pozitivă despre școală vor avea performanțe școlare mai bune și se vor adapta mai bine din punct de vedere social decît cei care percep școala într-un mod  negativ. Calitatea relațiilor dintre cadrul didactic și copil, experiențele cu ceilalți preșcolari și atitudinea copilului față de procesul de învățare reprezintă factori care influențeaza percepția copilului față de școală.

        Respingerea timpurie a copilului este un pas spre performanțe școlare negative și spre atitudini de evitare a școlii. Dată fiind și natura prieteniei, prezența unui prieten în clasă poate reprezenta un beneficiu psihologic.

      Relațiile pozitive cu educatoarea au implicații benefice asupra dezvoltării psihice a preșcolarilor fiind asociate cu: sentimente pozitive față de școală, mai puține probleme comportamentale, interacțiuni mai puțin agresive cu ceilalți preșcolari, abilități sociale si dreprinderi mai bune de muncă, performațe școlare mai bune în domeniul limbajului, matematicii și artelor.

      Pregătirea copilului pentru școală implică o serie de activități inițiale de grădiniță sau de școală. În această perioadă copii se pot confrunta cu noi solicitări: se familiarizează cu așteptările și pretențiile învățătorilor, sunt acceptați în noul grup de covîrstnici.

       Pregătirea nu este lipsită de dificultăți. Depășirea acestor provocări poate oferi încredere copilului și familiei; ea depinde de organizarea unor activități de sensibilizare atîta copiilor, cît și a părinților încă din perioada grădiniței.

Grădinița furnizează copiilor posibilitatea de a obține informații despre școală și, implicit, activitatea de învățare.

    Aceste oportunităţi vor permite formarea unor abilităţi de comunicare, cooperare, responsabilitate, autocontrol, respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, de respectare a regulilor grupului şi de menţinere a interesului pentru acestea. 

    Recomandare: Pentru ca copilul dumneavostră să meargă spre performanţe şcolare pozitive, el are nevoie de atenţie, ceea ce priveşte activităţile captivante care dezvoltă copilului interesul faţă de şcoală şi dorinţa de a petrece mai mult timp activitatea de învăţare.

A fi părinte astăzi. Pregătirea pentru a deveni părinte.

    Copii de astăzi vor fi adulţii de mine, generaţia care va avea menirea de a duce mai departe moştenirea culturală şi spiritual.

    Dacă ar fi sa realizăm  o clasificare a celor mai dificile “meserii” cu siguranţă că “meseria de părinte” ar ocupa unul dintre primele locuri. Apariţia pe lume a copilului presupune cunoaşterea problemelor cu care părintii din ziua de azi se pot confrunta cînd îşi asuma pentru prima data acest rol.

    Venirea pe lume a unui copil constituie provocare pentru parinţi. Copii seamănă foarte mult cu părinţii dar in acelaşi timp sunt şi foarte diferiţi, de aceea eforturile personale investite in această direcţie sunt extreme de mari. Fiecare vine cu o moştenire din familia de origine: credinţa, griji, îndoieli, preocupări, temeri, modele proprii. Aşa dar e nevoie să scăpăm in primul rînd de reţelele preluate de la parinţi şi să descoperim noi modalitaţi de interacţiune si convieţuire adaptate nevoilor personale, ale familiei nou-constituite şi ale propriului copil. Asistăm practic la o construcţie si o reconstrucţie a familiei si implicit a rolului parental, in care exemplul personal deţine in primii ani de viaţă.

     Să fii un părinte bun înseamnă să ai capacitatea de a centra mereu pe capil şi de a fi mereu prezent în viaţa lui , să fii dispus să te schimbi, să-ţi revizuieşti concepţiile educative, să renaşti să-ţi desăvîrşeşti “profesia” pentru a veni in sprijinul copilului, să-ţi reconsideri prieorităţile si să te accepţi din perspectiva acestui nou rol.

De neajunsurile copiilor şi de problemele cu care aceştia se confruntă sau pe care le cauzează sunt răspunzători părinţii. Cu alte cuvinte “cei şapte ani de acasă”, sintagma care o auzim frecvent invocate în diverse situaţii in care este implicat un copil sau un adolescent.

Recomndare: Înainte de a deveni părinţi trebuie să fiţi siguri de pasul pe care vreţi să-l faceţi, deoarece acestui fapt trebuie de acordat multă atenţie şi muncă în dezvoltarea copilului.

Inteligenţa

    Abordarea psihomotorică a adus la apariţia testelor de inteligenţă standardizate folosite astăzi in şcoli. Scopurile testării sunt identificarea şi evaluarea acestor trăsături astfel încît diferenţele dintre indivizi să poată fi descrise ca măsuri ale inteligenţei.

    Deşi oamenii pot manifesta diferite tipuri de comportamente inteligente, cum ar fi gîndirea matematică sau înţelegerea vorbirii, există un factor comun care stă la baza tuturor comportamentelor inteligente. Acest factor comun " g ", este numit inteligenţa generală, necsară pentru o bună performanţă în orice domeniu. Dacă un test de inteligenţă ar măsura inteligenţa generală, atunci orice corelaţii imperfecte intre itemi ar reflecta inteligenţa specifică sau  " s ", necesară pentru un anumit item.
    Inteligenţa cristalizată reprezintă abilităţile pe care le dobîndim din experienţă, inclusiv, de exemplu, informaţiile generale şi normele sociale. Acest tip de inteligenţă este o funcţie a experienţei pe care a avut-o cineva în cadrul unei anuite culturi. Inteligenţa fluidă, dimpotrivă reprezintă abilităţi fundamentale, inclusiv viteza de procesare, capacitatea memoriei de lucru şi capacitatea de a detecta relaţii între diferiţi itemi.

  
         Coeficientul IQ

   Inteligenţa se măsoară cu ajutorul coeficientului IQ. Se porneşte de la premiza că între oameni există diferenţe în ceea ce priveşte potenţialul intelectual. Diferenţa dintre ei este exprimată în raport cu media. 

   Coeficientul IQ se determină pe baza unor teste de aptitudini, care evaluează abilităţile individului. Majoritatea testelor de inteligenţă evoluează abilităţile logice şi matematice ale individului, însă în scopul unei mai bune evaluări, se recomandă utilizarea unui complex de 5 teste,  spaţiale, verbale, memorie si un test de personalitate. Un test nu trebuie să dureze mai mult de 40 de minute şi nu se recomandă efectuarea a mai multe de un test pe zi.

  

Recomandări : Testele IQ chiar măsoară ceva din ceea ce numim inteligenţă în cultura noastră, de aceea vă recomandăm să vă adresaţi unui psiholog sau cadru didactic care va testa IQ-ul copilului dumneavoastră deoarece dupa cum poate ştiţi, există totuşi şi excepţii în ceea ce priveşte corelaţia dintre IQ şi rezultatele la învăţătură. Sunt copii cu un IQ mare ce au rezultate slabe la învăţătură, precum şi elevi cu IQ-uri sub medie, dar care au note bune. Astfel, cunoscînd IQ-ul unui copil, nu se poate anticipa cu certitudine performanţa acelui copil.

Sursa: Psihologia Copilului,  Collegium Polirom,

Robin Harwood, Scott A. Miller, Ross Vasta