Stabilitatea şi schimbarea în dezvoltare

    A doua problemă care s-a menţinut în timp în domeniul dezvoltării copilului este cum poate fi caracterizat procesul de dezvoltare. Modelele de dezvoltare sunt line şi stabile, cu abilităţi noi, talente şi cunoştinţe adăugate continuu şi gradat, într-un ritm relativ uniform? Sau dezvoltarea apare discontinuu şi la intervale diferite, alternând între perioade de schimbări reduse şi perioade de schimbări abrupte şi rapide? Cum influenţeayă indivizii modelele de dezvoltare în timp? În termeni de continuitate şi descontinuitate, unii teoreticieni accentuează continuitatea şi stabilitatea , arătînd felul în care comportamentul ţi abilităţile adolescenţilor şi ale adulţilor pot fi explicate direct prin dezvoltarea individuală din primii ani de viaţă.  Alţi teoreticieni pun accent pe discontinuitate şi schimbare, sugerînd că anumite aspecte ale deyvoltării se nasc independent de experienţeleanterioare şi nu pot fi prezise din comportamentul anterior al copilului.

    Modelul continuităţii este deseori asociat cu ideea că în comportamentul um an sunt adăugate treptat, una câte una, numeroase abilităţi personale, de obicei prin învăţare şi experienţă. Pe măsură ce dobîndesc mai multe abilităţi, copiii le combină şi le recombină pentru a produce comportamente din ce in ce mai complexe. De exemplu, Neema, care a început să cînte la pian la 4 ani, la vîrsta de 5 ani era capabil să cînte pese simple cu ambele mîini.

   Pînă la vîrsta de 7 ani putea cânta o varietate de piese, iar complexitatea şi gradul de sofisticare al muzicii pe care o interpretează continuă să crească de-a lungul timpului. În acest caz, schimvarea este cantitativă, pe măsură ce abilităţile dobândite pentru a cînta cele mai simple bucăţi muzicale se alătură celorlalte, pentru a produce abilităţi mai avansate. Experienţa ghideayă această dezvoltare, atât timp cât Neema continuă să ia lecţii de pian şi îşi exersează cunoştinţele dobîndite.

    Anumite procese din dezvoltare sunt descrise cu mai multă exactitate de un model, iar altele de modelul cu care se află în competiţie. Mai mult, anumite stadii de devoltare, precum învăţarea mersului sau consolidarea somnului în copilărie, implică în mod clar atît schimbări cantitative, cât şi calitative.