Ce ar trebuie să ştie părinţii şi să înţeleagă?

Prezentăm mai jos, fără pretenţia de a fi exhaustivi, câteva indicii cu privire la ce ar trebui să înţeleagă părinţii şi persoanele care se ocupă de îngrijirea unui copil cu CES:    

           - Toate intervenţiile ar trebui să pornească de la presupunerea că unii părinţi sunt cauza dizabilităţilor copiilor lor;
     - Cadrele didactice ar trebui să aplice criteriul celei mai puţin periculoase presupuneri; de pildă, dacă un program educaţional utilizat de părinţi a fost ineficient, aceasta s-a întîmplat nu pentru că familia a aplicat ne corespunzător acest program;
     - O expunere detaliată  a dificultăţilor copilului la şcoală este esenţială pentru părinţi;
     -  Nici un specialist sau cadru didactic nu ar trebui să le spună părinţilor că nu mai este nimic de făcut pentru copilul  lor;
   Programele de intervenţie şi sprijin ar trebui să implice familiile la maximum. El ar trebui să fie elaborate astfel încît să satisfacă nevoile copilului . Ei ar trebui să aibă acces total la informaţiile educaţionale şi la „ diagnosticile” copilului.Comunicarea şi colaborare eficientă dintre cadrele didactice şi părinţi se bazează pe cîteva elemente esenţiale:  

            - Respectul (reciproc)-poate fi modelat adesea de către cadrele didactice. Este important să se plece de la premisa că părinţii sunt cei mai importanţi profesori din viaţa copilului; respectul şi tactul dovedit de cadrul didactic faţă de complexitatea unor probleme poate induce respectul reciproc;
    - Atitudinea imparţială, care solicită gândirea pozitivă şi deschisă cu priviri la familii, evitarea judecăţilor evaluative şi dezaprobare. Atitudinea imparţială înseamnă încurajarea familiilor în evaluarea propriilor decizii fără a o influenţa.

     În activitatea de consiliere  a părinţilor copiilor cu dezabilităţi, consilierul va urmări:

            - Să sprijine emoţional şi social părintele în procesul de adaptare, înconjurîndul în tot ce face;
     - Să crească stima de sine a părinţilor, ajutîndui să găsească pozitiv despre sine;
     - Să-i ajute pe părinţi să exploreze situţia în aşa fel încît să fie capabil să înţeleagă sau să anticipeze unele evenimente ce ţin de dezabilitatea copilului şi de consecinţele acesteia;
  - Să-i facă pe părinţi să-ţi dezvolte propriile strategii de coping, permiţîndu-le să analizeze problemele, opţiunile şi să-şi definească modalităţile de a face faţă situaţiei;
     - Să încurajeze părinţii să ia decizii singuri;
     - Cînd în familie sunt prezenţi amîndoi părinţi , să-i ajute să simtă dragoste şi să-şi ofere reciproc sprijin, să încurajeze comuinicarea deschisă între cei doi soţi;
      - Să-i ajute pe părinţi să-şi găsească propriile sisteme de suport în familie sau în afara familiei;      - Să-i ajute să comunice eficient cu ceilalţi profesionişti.