Greșeli frecvente ce se pot face în educația copiilor

Educația primită în familie în primii ani de viata înseamna foarte mult, deoarece comportamentul din aceasta perioadă se fixeaza cel mai bine, iar comportamentul dumnevoastră ca parinți si modul în care alegeti să vă educați copilul vă aparține în totalitate.

Exemplul pe care îl dați voi copilului, contează foarte mult. Imaginați-vă cum va reactiona el, dacă îi veți zice să nu facă ceva, dar vă vede pe dumnevoastră că  îl faceți. Nu este normal să vă întrebe ‘tu de ce faci, dar îmi spui mie să nu fac’.

Lipsa consensului în măsurile luate de părinți. Încercați să luați ambii aceeași decizie în ceea ce privește copilul. Chiar dacă nu sunteți de acord cu decizia luată de celălalt, nu este permisă schimbarea ei, mai ales în fața copilului. Discuțiile referitoare la ‘de ce așa si nu altcumva’ vor avea loc atunci cînd copilul nu este de față.

Găsiți un răspuns plauzibil pentru întrebarile lui. Cea mai frecventă greșeală este să îi raspundeți ‘nu știu’ la întrebarile pe care vi le adresează. Prin această atitudine, îl veți converti într-un frustrat, dar mai ales, nu îi veți stimula imaginația.

Consecvența în regulile impuse. Revenirea la vechile decizii sau anularea imediată a unor pedepse, nu pot face altceva decît să îl deruteze și mai tare. Copilul trebuie să știe că există niște reguli, iar încălcarea lor aduce cu sine anumite efecte.

Atribuiți-i responsabilități. Delegați-i mici sarcini pe care să le facă în casa sau pe lîngă casă. Spuneți-i că aceea este responsabilitatea lui, și că este necesar ca el să o ducă la bun sfîrșit, iar fiecare membru al familiei are anumite treburi pe care le face. Astfel copilul va învăța noțiunea finalității, dar mai ales va avea satisfacția unui lucru făcut de el. Totodată, încurajați-l să participe în diverse competiții; astfel, își va dezvolta personalitatea, și va învăța să nu fie timid.

Nu il rasfățati. Este absolut de înteles să vă iubiți copilul, să îi faceți poftele, însă pînă la un anumit punct. Ajutați-l, incurajați-l, iubiți-l, însă trebuie să îi explicați și să conștientizeze că există anumite limite, și nu ‘tot ce zboară se manîncă’.

Nu îi iertați toate greșelile. Dacă el sparge un lucru, iar dumnevoastră nu luați nici o masură, copilului nici nu îi va trece prin cap că a făcut un lucru rău, așadar va mai sparge și altă dată. Nu e musai să îl pedepsiți, explicați-i însa că nu are voie să facă asta și, cel mai important, explicați-i DE CE nu are voie. Nu ridicați vocea si vorbiți-i pe un ton cît mai cald.

Nu faceți aceleași greșeli ca parinții vostri. Cu siguranța ați avut momente în copilaria dumnevoastră cînd părinții au luat niște decizii care v-au marcat, sau care nu v-au fost pe plac. Încercați pe cît posibil să lăsați copilul să ia propriile decizii în ceea ce privește activitatea extrașcolară pe care vrea să o practice (sport, artă, dansuri). Sintagmele și comparațiile de tipul ‘și mie mama mi-a făcut la fel și nu am pățit nimic’, nu își au rostul în educația copilului dumnevoastră.

Cîștigați-vă încrederea copilului dumnevoastră , și nu teama lui. Se știe că educația cea mai bună se face cu ‘vorba bună’ și cu răbdare. În momentul în care copilul aude  ca îl certați sau strigați, nu va face altceva decît să se teamă de dumnevoastră.