Copilul rasfățat

Cei mai mulți părinți sub impulsul bucuriei de a avea un copil nu dau importanța regulilor în primii ani de viața.

După ce copilul mai crește devin evidente efectele atitudinii prea tolerante. Disciplinarea unui copil nu este o etapa definită ci un proces. Început corect acest proces se dezvolta pas cu pas. Dacă a intervenit răsfățul este necesară “vindecarea” și apoi continuarea procesului.

Vorbim aici de acel răsfăț deranjant și pentru părinte, nu de “rasfățul” normal pe care îl merită orice copil.

Unii părinți conștientizează la un moment dat că au făcut cîteva greșeli (pe care le știu sau nu) și au reușit să-și rșsfețe copilul. Încearcă apoi să corecteze brusc comportamentul copilului. Așa cum nu a devenit rasfățat într-o zi, nu poate fi corectat într-o zi. Este nevoie de rabdare și calm, de schimbarea atitudinii, de comunicare. Un “nu” răspicat este mai puțin eficient decît explicarea motivului pentru care îi respingeți cererea.

Formele de răsfăț și de manifestare ale copilului răsfățat diferă în funcție de vîrstă. Consecințele sunt aceleași, distructive, și se intind dincolo de greutatea de moment de a stăpîni și corecta un copil răsfățat.

Copilul trebuie să aprecieze ceea ce primește și să învețe să muncească pentru ceea ce își dorește. Obiceiurile de răsfăț create în copilarie pot necesita ani de “munca” pentru a fi abandonate deoarece copilul își creeaza un mod disfuncțional de a se raporta la cei din jur.

Cum să eviți răsfățul

Dacă te numeri printe fericiții părinți care nu au înca un copil răsfățat te felicităm și încercăm să-ți arătăm cîteva "măsuri de protecție". Copilul va face tot ce îi sta în putința pentru a obtine ceea ce-și dorește. Dacă menții de la început o limita rezonabilă în acceptarea cererilor lui și argumentezi motivele pentru care refuzi anumite cereri, te protejezi de a crea un precedent în a ceda presiunilor. Astfel copilul va colabora și va renunța la încercarea de a folosi "tehnici" de manipulare. Oricît de "cuminte" este copilul tău, va avea și reacții negative față de anumite decizii ale tale. Este normal. Important este ca tu să nu te lași intimidat și să-ți menții poziția. Micile slăbiciuni pe care le va observa vor deveni ținta lui. Ideală este situația in care ambii parinti sunt de acord asupra modului si metodelor de educare a copilului. Stabilește de la început reguli clare și un program riguros. Este posibil să încerce să negocieze, dar dacă ești ferm și serios, acestea vor fi respectate. Nu uita însă că nici rigiditatea exagerată nu este o soluție. Sunt situații în care este bine să "lași de la tine", dar fa-o în așa fel încat să nu fie o victorie a copilului ci o recompensă. Echilibrul între autoritate și permisivitate este secretul unei bune educații. Fii alături de copilul tău pentru a-l ajuta să cunoască realitatea cu părțile ei frumoase, dar și cu cele mai puțin frumoase. Învată-l să fie sensibil fată de ceilalți, să fie altruist. Poate dărui o jucarie unui copil care nu are aceeasi șansa, poate manifesta înțelegere pentru cei mai puțin favorizați sau pentru cei cu nevoi speciale. Comportamentele negative nu trebuie acceptate în nici un caz indiferent care ar fie ele, în ideea ca vei avea altă dată o discuție pe acea tema. Sădește valori și convingeri zi de zi. Ideea unor părinți ca în viața trebuie să fii tupeist și nesimțit pentru a reuși, nu este impărtășită pe scara largă, iar exemple de valori umane contrazic aceasta teorie. Uneori e important să observi părerile din jur. Pot fi dure, poate nedrepte, dar pot să-ți atragă atenția asupra unor lucruri pe care tu nu le vezi fiind prea implicat. Evita însă să faci vreodată educație în prezența altor persoane. Dăunează atît copilului cît și ție pentru că vei fi obstucționat de ceilalți, îți va fi dărîmată “munca” anterioara și îți va fi știrbita autoritatea. Chiar dacă cei din jur nu sunt de acord cu comportamentul copilului vor spune de cele mai multe ori "lasă-l / iartă-l / a gresit / nu mai face" etc. Acorda timp copilului, dar crează și momente în care să fie singur, fii alaturi de el, dar lasă-l să se și descurce în anumite situații. Apreciază mici lucruri cînd este cazul, dar nu trece în extrema de a lauda excesiv lucrurile normale, sau mai rău, de a crea idea că nu este nimeni mai frumos, mai cuminte, mai talentat, mai deștept. Acest lucru îi va dauna copilului pe termen lung. Analizează întotdeauna și comportamentul tău. Ai greșit? Nu ezita să-ti ceri scuze, să discuți despre acel lucru. Îți recunoști anumite reacții în manifestările copilului tău? Nu uita că tu ești modelul lui. Între ceea ce faci, ceea ce spui și ceea ce ceri de la copilul tău trebuie să fie o unitate pentru a obține încrederea copilului, pentru a-i transmite ca se poate baza pe tine.