Copilul rasfățat

Cei mai mulți părinți sub impulsul bucuriei de a avea un copil nu dau importanța regulilor în primii ani de viața.

După ce copilul mai crește devin evidente efectele atitudinii prea tolerante. Disciplinarea unui copil nu este o etapa definită ci un proces. Început corect acest proces se dezvolta pas cu pas. Dacă a intervenit răsfățul este necesară “vindecarea” și apoi continuarea procesului.

Vorbim aici de acel răsfăț deranjant și pentru părinte, nu de “rasfățul” normal pe care îl merită orice copil.

Unii părinți conștientizează la un moment dat că au făcut cîteva greșeli (pe care le știu sau nu) și au reușit să-și rșsfețe copilul. Încearcă apoi să corecteze brusc comportamentul copilului. Așa cum nu a devenit rasfățat într-o zi, nu poate fi corectat într-o zi. Este nevoie de rabdare și calm, de schimbarea atitudinii, de comunicare. Un “nu” răspicat este mai puțin eficient decît explicarea motivului pentru care îi respingeți cererea.

Formele de răsfăț și de manifestare ale copilului răsfățat diferă în funcție de vîrstă. Consecințele sunt aceleași, distructive, și se intind dincolo de greutatea de moment de a stăpîni și corecta un copil răsfățat.

Copilul trebuie să aprecieze ceea ce primește și să învețe să muncească pentru ceea ce își dorește. Obiceiurile de răsfăț create în copilarie pot necesita ani de “munca” pentru a fi abandonate deoarece copilul își creeaza un mod disfuncțional de a se raporta la cei din jur.

Cum să eviți răsfățul

Dacă te numeri printe fericiții părinți care nu au înca un copil răsfățat te felicităm și încercăm să-ți arătăm cîteva "măsuri de protecție". Copilul va face tot ce îi sta în putința pentru a obtine ceea ce-și dorește. Dacă menții de la început o limita rezonabilă în acceptarea cererilor lui și argumentezi motivele pentru care refuzi anumite cereri, te protejezi de a crea un precedent în a ceda presiunilor. Astfel copilul va colabora și va renunța la încercarea de a folosi "tehnici" de manipulare. Oricît de "cuminte" este copilul tău, va avea și reacții negative față de anumite decizii ale tale. Este normal. Important este ca tu să nu te lași intimidat și să-ți menții poziția. Micile slăbiciuni pe care le va observa vor deveni ținta lui. Ideală este situația in care ambii parinti sunt de acord asupra modului si metodelor de educare a copilului. Stabilește de la început reguli clare și un program riguros. Este posibil să încerce să negocieze, dar dacă ești ferm și serios, acestea vor fi respectate. Nu uita însă că nici rigiditatea exagerată nu este o soluție. Sunt situații în care este bine să "lași de la tine", dar fa-o în așa fel încat să nu fie o victorie a copilului ci o recompensă. Echilibrul între autoritate și permisivitate este secretul unei bune educații. Fii alături de copilul tău pentru a-l ajuta să cunoască realitatea cu părțile ei frumoase, dar și cu cele mai puțin frumoase. Învată-l să fie sensibil fată de ceilalți, să fie altruist. Poate dărui o jucarie unui copil care nu are aceeasi șansa, poate manifesta înțelegere pentru cei mai puțin favorizați sau pentru cei cu nevoi speciale. Comportamentele negative nu trebuie acceptate în nici un caz indiferent care ar fie ele, în ideea ca vei avea altă dată o discuție pe acea tema. Sădește valori și convingeri zi de zi. Ideea unor părinți ca în viața trebuie să fii tupeist și nesimțit pentru a reuși, nu este impărtășită pe scara largă, iar exemple de valori umane contrazic aceasta teorie. Uneori e important să observi părerile din jur. Pot fi dure, poate nedrepte, dar pot să-ți atragă atenția asupra unor lucruri pe care tu nu le vezi fiind prea implicat. Evita însă să faci vreodată educație în prezența altor persoane. Dăunează atît copilului cît și ție pentru că vei fi obstucționat de ceilalți, îți va fi dărîmată “munca” anterioara și îți va fi știrbita autoritatea. Chiar dacă cei din jur nu sunt de acord cu comportamentul copilului vor spune de cele mai multe ori "lasă-l / iartă-l / a gresit / nu mai face" etc. Acorda timp copilului, dar crează și momente în care să fie singur, fii alaturi de el, dar lasă-l să se și descurce în anumite situații. Apreciază mici lucruri cînd este cazul, dar nu trece în extrema de a lauda excesiv lucrurile normale, sau mai rău, de a crea idea că nu este nimeni mai frumos, mai cuminte, mai talentat, mai deștept. Acest lucru îi va dauna copilului pe termen lung. Analizează întotdeauna și comportamentul tău. Ai greșit? Nu ezita să-ti ceri scuze, să discuți despre acel lucru. Îți recunoști anumite reacții în manifestările copilului tău? Nu uita că tu ești modelul lui. Între ceea ce faci, ceea ce spui și ceea ce ceri de la copilul tău trebuie să fie o unitate pentru a obține încrederea copilului, pentru a-i transmite ca se poate baza pe tine.

În procesul complex al evoluției și formării personalității copilului, creativitatea ocupă un rol esențial. 
În perioada preșcolară, imaginația copilului începe să se antreneze in diverse activități creatoare prin intermediul cărora copilul își manifestă pentru prima dată aptitudinile.

Sunt abordate domenii precum: muzica, desenul, pictura, colajul, modelajul. Începînd cu vîrsta de 3-4 ani are loc o dezvoltare a necesității de expresie creativă, cu alte cuvinte, copilul începe să se exprime prin intermediul creațiilor sale. În literatura de specialitate, această necesitate este în strînsă legatură cu dezvoltarea eului , iar prin creație copilul își exprimă tendințele afective, opoziția, conflictele și poziția din cadrul familiei. 

Desen, pictură și modelaj

În mod deosebit, după vîrsta de 4 ani, copilul manifestă un interes sporit față de creație prin intermediul desenului, picturii, modelajului. Îi place culoarea, amestecul de culori și liniile largi, cu toate că are încă dificultăți legate de dimensionarea desenului, încadrarea sa în pagină, mișcările mîinii, îndemanare. Putem observa, de asemenea, o întreagă evoluție a culorilor: la 3 ani, copilul folosește, în general, o singură culoare, și nu este interesat de detalii și ornamente. La 4 ani, desenul devine mai generos în colorație și originalitate, capătă caracteristici ale intenției estetice, iar dupa 5 ani dispar, în mare măsură suplimentele decorative. 
    
Creațiile copilului au un deosebit rol proiectiv, fiind folosite din acest motiv in psihodiagnoza infantilă.
    
Creațiile de tip artizanal si colaj sunt, de asemenea, in topul preferințelor copilului, oferindu-i ocazia de a-și manifesta funcțiile creatoare prin intermediul dominării însușirilor particulare ale materialelor, prin intermediul cărora copilul își însușește tehnici rudimentare de creație artistică. El învață cu ajutorul imaginației să dea un sens de întreg unor elemente disparate.

Creativitatea verbală
    
În egală măsură se dezvoltă creativitatea verbală, odată cu dezvoltarea vocabularului activ. Ea se manifestă în povestirea expresivă, în teatrul de păpuși, construirea poveștilor sau relatarea unor întîmplări imaginate de copil. Realitatea se îmbina cu fantezia, și nu de puține ori copilul animeaza personaje fantastice, cu care interacționează imaginar.
    
Un alt domeniu în care creativitatea se manifesta în cursul vîrstei de 5 ani este cel al expresiilor ritmice, materializate în dans și muzică. Prin cîntec, copilul își evidențiază atît auzul muzical, cît și vocea, care deocamdată este slab formată, dar educabilă. 
    
Există, de asemenea, o serie de factori favorizanți dezvoltării creativității. În primul rînd este vorba de factorii structurali, ereditari, precum flexibilitatea, fluența, expresivitatea, calitățile analizatorilor, tipul temperamental. Factorii de ambianța psihosocială și climat educațional sunt de asemena importanți în afirmarea creativității copilului. Atmosfera în care copilul își desfășoară activitatea poate favoriza sau inhiba procesul creativ. Un climat relaxat, care permite exprimarea propriei personalități și originalitatea, duce la un proces creativ liber în manifestare, pe cînd, la polul opus, un climat rigid, conservator, care inhibă exprimarea liberă, sugrumă creativitatea și blocheaza energia creatoare a copilului în șabloane.
    
Este bine să creem o atmosferă stimulativă, să încurajăm originalitatea și creația sub toate formele sale, mai ales prin intermediul jocului, oferind copilului ocazia de expresie libera. În plan secund, activitatea de natură ludică, prin limitele sale laxe, permisive, plăcute pentru copil, favorizează exprimarea întregului potențial creativ și imaginativ. În joc, copilul poate aborda diverse roluri, poate crea personaje și interacționa în maniere noi, inedite, experimentîndu-și limitele și capacitățile creatoare.
O bună dezvoltare a creativității favorizează în egală măsură formarea capacității de adaptare și integrare socială, relatională.

Motto: „Nu este destul să cunoşti şi să înţelegi reacţiile copiilor; mai trebuie să cunoaştem şi să pricepem propriile noastre reacţii de părinţi, ca şi reacţiile copiilor noştri la respectivele reacţii.” (Andre Berge)

Concepția conform căreia pedepsele corporale aplicate copiilor reprezintă metode de a-i constrînge pe aceștia să se încadreze în anumite tipare a provocat de-a lungul timpului efecte chiar dezastruoase asupra psihicului acestora.

Indiferent de vîrstă, copiii au nevoie de sentimentul de protecție oferit de cadrul familial. Primele persoane la care se caută suport, în primul rînd moral, trebuie să fie părinții. De aceea ideal este ca mami și tati să își cîstige și rolul de prieteni.

Nici un copil nu va mai apela la ajutorul unui părinte dacă a mai facut asta, iar parintele nu numai că nu l-a înțeles, dar a avut și o atitudine ofensivă. Pe măsură ce crește, direcția în care i se va dezvolta personalitatea depinde de tine, ca părinte.

Nu îți dorești nici ca micuțul tău să fie un copil exagerat de timid, retras, speriat, care se ascunde atunci cînd în casă vin persoane pe care nu le cunoaște, dar nici un copil rebel. Undeva între aceste două extreme se afla rezultatul unei educații sănătoase. Pedepsele corporale scad stima de sine a copilului si îl umilesc, mai ales dacă sunt în public.

Ce învată un copil care a facut o prostioară (asa cum de fapt fac toti copiii) și a fost admonestat cu o palmă? Invariabil, primul sentiment este frica. Nu va mai repeta acea faptă pentru ca îi e teama de durere, nu pentru ca ar fi înțeles cu adevărat ce a greșit.

În timp, va învăța să se ascundă de cei care îl pot pedepsi și se va expune unor pericole pe care nimeni nu i le-a explicat. Retragere în sine, minciună, teamă, comportament brutal față de alții: iata ce naste violenta.

Concepția religioasă, starea materială sau poziția socială nu justifică comportamentul violent față de un copil. Legislatia privind respectarea drepturilor omului condamnă tratamentul violent asupra minorilor, indiferent de persoana care l-a aplicat: părinte, rudă, educator sau oricine altcineva.

Copiii nu se lovesc, nu se bruschează și nu se umilesc. Ei trebuie mîngîiați, îmbrățișați, înțeleși și ajutați.

Trăim într-o societate în care cei mici se lovesc de violență la tot pasul, fie prin intermediul canalelor media, fie prin ceea ce văd în jurul lor. Astfel, dorința de protecție a devenit o necesitate mai ales in rîndul celor mici. Totul începe din familie.

Cei mici sunt foarte atenți la felul în care se poartă mami si tati. Atenție la felul în care vă rezolvați conflictele, mai ales dacă acestea se desfășoară în fața copilașului.

S-a observat că cei mici iși imită mai tîrziu părinții. Dacă folosești pedeapsa fizică, el va învața că așa se rezolvă și se sterg greșelile

Cîteva sfaturi:

- În primul rînd ai mereu în minte ideea că violența fizică are efecte negative asupra copilului tău.
- Dacă ești nervoasă pentru ceea ce a facut acordă-ți cîteva minute pentru a te liniști. Nervii nu-i poți vărsa pe un copil care așteaptă de la tine îndrumare și toleranță.
- Timpul nu poate fi dat înapoi, așadar trebuie să te gîndești la o modalitate de prevenire. Cheia este ca copilul tău să înțeleagă ce a greșit și la ce pericole se expune.
- Tonul trebuie să fie ferm, însă nu ridicat.
- Nu adopta o postură agresivă: privește-l în ochi de la același nivel și păstrează-ți calmul.

Tu ești “omul mare’, deci trebuie să-i arăți calitățile unui “om mare”. Iubirea nu trebuie confundată cu respectul. Iubirea copilului tău o ai, însă respectul și admirația le cîștigi devenind un model pentru el și fiindu-i alături și atunci cînd greșește.

Se crede că, pînă la 10 ani, majoritatea talentelor native ies la suprafața. Chiar dacă micuțul vostru nu s-a născut un muzician talentat sau vreun viitor pictor, de la vîrste fragede puteți să-i stimulați creativitatea, iar această "misiune" trebuie să dureze pînă la vîrsta maturității.

În primele luni de viață, bebelușul trebuie lăsat să aleagă din jucarii cît mai divers colorate ca să-i fie stimulat creierul. Iar mai tîrziu, e ideal ca micuțul preșcolar să asculte povești spuse de părinți și apoi să fie rugat să repovestească el istorioarele sau să inventeze altele noi.

Dupa 7 ani, cînd micuțul știe literele, ca să îi dezvoltați puterea creativă ar fi recomandat să îl rugați să scrie ce și-ar dori să îi cumpărați, unde și-ar dori să meargă în vacanțe, cum și-ar imagina prietenii, parinții  ideali sau serviciul la care se va duce cînd va fi mare. În felul acesta, aflați și informații esențiale despre felul în care copilul vede lumea, dar îi și stimulati creierul.

De altfel, scrisul este un exercițiu esential pentru gîndirea creativă și nu ar trebui ca micuțul să pună pe hîrtie doar ceea ce i se indica la școală. Ideal ar fi să-și descrie gîndurile sau emotiile cît mai des. De asemenea, în discuțiile cu cel mic, misiunea parinților este să-l pună în diferite situații de viața specifice familiei și să-l roage să inventeze soluții.

În privința jucariilor potrivite pentru copilul școlar, în nici un caz nu mai sunt de actualitate cele cauza-efect, potrivite pentru copilul mic si foarte mic.

De ce ţi-ar trebui un asemenea curs?
Dacă eşti în căutarea unei activităţi recreative, care să te deconecteze de la stresul cotidian, poţi urma cursuri de pictură. În cadrul acestora vei învăţa lucruri interesante despre tehnicile de desen şi pictură, precum şi despre istoria artei. Vei învăţa de asemenea să-ţi personalizezi obiectele preferate şi să te bucuri de roadele muncii tale.

“Fiecare ocazie e unică” ar trebui să fie moto-ul de referinţă când suntem pe cale de a porni în aventura inspiraţiei şi a culorilor pentru a da un refresh stilului de viaţă. De aceea, Școala De CreaȚie DaVinci, vă propune să nu rataţi înscrierea la cel mai interactiv, creativ şi pragmatic curs de creaţie, desen şi pictură.

Atelierele şi workshopurile urmăresc să dezvolte creativitatea, îndemânarea, imaginaţia, puterea de concentrare,  pentru cei mici şi posibilitatea de a se obişnui cu ceea ce numim generic colectivitate.

 Şcoala de CreaȚie DaVinci, un nou concept creativ de pedagogie vizuală şi dezvoltare armonioasă a personalităţii, vine în întâmpinarea părinţilor care doresc să completeze educaţia artistică a copilului sau a adolescenților care vor să-şi exprime hobby-urile sau talentele proprii prin dobândirea limbajului plastic. Școala de CreaȚie DaVinci se adresează acelora care înţeleg rolul şi valoarea artei ca investiţie în viitor şi doresc să acţioneze în vederea îmbunătăţirii relaţiilor cu ei însişi şi cu cei din jur.

Ce beneficii au animalele de companie asupra copiilor? Află care este cel mai potrivit animăluț pentru micutul tau

Se știe că pisicile și cîinii sunt animalele care ofera iubire neconditionată și o companie plăcută. Ei bine, iată că patrupedele pot avea și efecte benefice asupra sănătății copiilor, potrivit rezultatelor unui studiu european desfășurat de curînd. 

Potrivit acestui studiu, publicat în revista Pediatrics, copiii care trăiesc într-o casă în care există un animal de companie în timpul primului lor an de viaţă au şansa de a fi mai sănătoşi decât aceia care trăiesc într-o locuinţă în care nu există un animal de companie, informează mediafax.ro.

"Expunerea bebeluşilor la animalele de companie în primele lor luni de viaţă poate să stimuleze sistemul lor imunitar care funcţionează apoi mai bine când luptă contra infecţiilor", a declarat medicul Danielle Fisher de la St. John's Health Center din oraşul californian Santa Monica, citat de mediafax.ro.

Astfel, copiii care au un câine în primul lor an de viaţă au cu 31% mai puţine infecţii la nivelul tractului respirator în comparaţie cu copiii care trăiesc într-o casă în care nu există un cîine.

Copiii din familiile cu cîini de companie au şi mai puţine infecţii la nivelul urechii - cu 44% mai puţin - şi au nevoie de mai puţine antibiotice atunci cînd se îmbolnăvesc.

Pisicile prezintă şi ele câteva efecte benefice asupra stării de sănătate a copiilor, însă acestea nu sunt la fel de importante precum acelea generate de câini.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 397 de copii din Finlanda, care au fost monitorizaţi de la naştere şi până când au împlinit vârsta de un an. Familiile au raportat frecvenţa contactului pe care bebeluşii îl aveau cu animalele de companie - câini şi pisici, în acest caz - în fiecare săptămână.

ABC News a raportat recent existenţa unei legături între durata de timp petrecută de animalele de companie în interiorul locuinţelor şi efectele benefice ale acestora asupra copiilor.

Copiii care trăiesc în case în care câinii petrec mai puţin de şase ore pe zi prezintă cel mai mic risc de probleme respiratorii. Autorii studiului cred că acest lucru se datorează faptului că animalele care stau mai puţin în casă fac mai puţină mizerie în locuinţă. Expunerea la mizerie duce la o expunere mai mare la diverse tipuri de bacterii, iar acest fapt întăreşte sistemul imunitar.