De ce se atașează copii mici?

     De pe la vîrsta de 6-7 luni, majoritatea copiilor de pretutindeni încep să manifeste comportamente de atașament evident față de părinți sau alți adulți care îi îngrijesc – de exemplu , merg după ei, se agață de ei și ridică mîinile, să fie luați în brațe. Aparenta universalitate a acestei reacții i-a determinat pe mulți cercetători să încerce să înțeleagă procesul care îi face pe copii să devină atașați de oamenii care au grijă de ei.

Teoriile reducerii pulsiunilor.

     Mulți ani, teoriile reducerii pulsiunilor au fost folosite pentru a explica de ce se atașează copiii de adulții care îi îngrijesc. Oamenii sunt motivați de pulsiuni biologice, cum ar fi foamea sau setea. Atunci cînd acestea sunt satisfăcute, simțim plăcere. Căutarea plăcerii de către bebeluși se axează pe gură. Din această perspectivă, copiii se atașează de persoanele care îl hrănesc și care le oferă această prima sursă de plăcere.

   Bubelușul ajunge să asocieze prezența părinților cu ușurare pe care o simt atunci cînd le este astîmpărată foamea. Din acest punct de vedere, atașamentul este un răspuns mai degrabă învățat decît instinctual. Prin asociere repetată cu plăcerea de a fi hrăniți, copiii ajung să prefere contactele cu cei care îi hrănesc.

Abordările etologice.

      Atît teoriile axacte pe reducerea pulsiunilor, cît și cele psihanalitice presupuneau că atașamentul apare în urma satisfacerii nevoilor primare ale copilului. Cu alte cuvinte, deși  aceste teorii sunt diferite la nive de detaliu, toate afirmă că atașamentul este un fenomen secundar ce are la bază nevoile biologice primare ale copilului.  Etologia ca știință studiază adaptarea animalelor la habitatul lor natural. Mai exact, este preocupată de fundamentul biologic și contextul evoluției comportamentului animal. 

Diferențele dintre indivizi în ceea ce privește atașamentul.

     Copiii de pretutindeni formează relații de atașament cu părinții lor sau cu alți adulți care îi îngijesc, dar nu toate aceste relații sun egale din punct de vedere calitativ. Majoritatea copiilor par să fie capabili să își folosească părinții ca bază de securitate de la care pleacă în explorarea lumii și ca refugiu sigur  unde se pot întoarce atunci cînd sunt supărați, dar, aparent, unii cpoii se descurcă mai bine la acest capitol decît alții.


   Recomandare: Prin intermediul unor programe de intervenție înalt calitative, specialiștii le pot oferi părinților o varietate de servicii educaționale și de suport care îi ajută să satisfacă mai bine nevoile copilului lor. Atunci cînd părinții au această posibilitate, copiii beneficiază de o temelie mai trainică pe care o pot dezvolta din punct de vedere social, emoțional și cognitiv.