Dacă există ceva ce am dori să schimbăm la copiii noștri, ar trebui ca prima data să ne examinam pe noi înșine pentru a vedea ce anume e de schimbat la noi” (C.G.Jung)

Mulți dintre noi devenim aproape obsedați de ideea de a oferi copilului tot ce e mai bun. Am început să îi stimulăm pe cei mici cu cele mai noi jocuri apărute pe piața, îi învățăm cuvinte în limbi străine chiar înainte de a merge la grădinița, îi dăm la dans sau sport chiar dacă încă nu au achiziționat în totalitate mersul corect. Devenim obsedați dacă nu cumva copilul nostru învață prea încet sau prea repede totul. Devenim supraprotectivi, supraiubitori, sufocanti. Și toate acestea produc discomfort atît copiilor, cît și nouă. Să învățăm să ne relaxam .

Cum devii un parinte relaxt?

Iată cîteva sugestii:

• Delimitează lucrurile pe care le poți controla și lucrurile pe care nu le poți controla ca părinte. 

Pe masură ce crește , numărul lucrurilor pe care le controlezi referitor la copilul tău va scădea, iar cele pe care nu le vei controla vor fi din ce în ce mai numeroase. Teoretic, toți părinții sunt de acord cu acest principiu, însa în practică, renunță destul de greu la controlul asupra comportamentului și rezultatelor copilului (de exemplu, părinții care fac temele în locul copiilor). 

• Privește lucrurile din perspectiva copilului.

De multe ori, furia parinților apare cînd aceștia pierd din vedere și perspectiva copilului. Încearcă să găsești explicația comportamentelor pe care le consideri nepotrivite înainte de a pedepsi sau de a te înfuria. Poate te irita dezordinea din camera copilului tău, de exemplu, dar mai întîi întreabă-te dacă pe un copil de vîrsta lui îl deranjează într-adevăr dezordinea, dacă știe ce îi ceri exact cînd îi spui să “facă ordine” și dacă nu cumva pentru copil este important ca jucăriile să stea pe jos împrăștiate într-o anumită ordine (felul în care aranjează jucariile poate avea o semnificație în jocul lui).

• Trezește interesul copilului pentru cunoaștere, dar nu îi impune ce vrei tu să învețe.

Copiii au tendința naturală de a învața și de a descoperi lucruri noi. Datoria ta este să îi oferi ocazia să facă acest lucru, în funcție de interesele sale. Cu alte cuvinte, chiar dacă ești convins, de exemplu, că ar fi bine pentru copil să învețe matematică, dacă el este pasionat de limbi străine sau de biologie, oferă-i șansa să învețe ce i se potrivește, nu ce îți dorești tu.

• Oferă-i timp și spațiu pentru joacă liberă, fără reguli. 

Apariția jocurilor cu scop educațional, a jucariilor”inteligente” și a cursurilor pentru copii cu vîrste din ce în ce mai mici lasă puțin timp copiilor să se joace fără reguli. Jocul nestructurat stimulează imaginația copilului, care inventează propriile reguli ale jocului, improvizează pe parcurs și creează lumi imaginare, singur cu jucariile sale sau împreună cu alți copii. Asigură-te că din cînd în cînd, copilul are libertatea de a se juca cum dorește.

• Tratează-ți copilul cu respect și arata-i că îl iubești.

Mulți adulți folosesc autoritatea în relația cu copilul într-un mod care se apropie foarte mult de lipsa de respect. Pentru a te asigura că nu faci aceasta greșeală, întreabă-te după fiecare interacțiune cu copilul “Mie mi-ar fi plăcut ca cineva să se poarte astfel cu mine?”. A-l obliga pe copil să facă ceva ce nu își dorește (cum ar fi să mănînce tot din farfurie),  a-l pedepsi și a-l critica sunt acțiuni care nu transmit copilului respect si iubire. 

Cu toate că pare ușor să spui că “e nevoie să te relaxezi”, nu e deloc o treabă simplă. Îți trebuie  timp pentru a te obișnui să reacționezi diferit de cum reacționai anterior. Totuși, vei vedea că efectele pe care le vei obține vor merita tot efortul.